Bullying la Questfield International College, un caz care ridică probleme sistemice

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune o reacție instituțională clară, structurată și documentată, menită să asigure protecția și siguranța elevilor. Lipsa unor intervenții ferme și transparente poate conduce la efecte negative profunde asupra dezvoltării psihologice a copiilor, iar responsabilitatea instituțiilor de învățământ devine esențială în prevenirea și gestionarea acestor situații. Acest articol investighează un caz semnalat la o unitate privată de învățământ din zona Pipera, care ridică întrebări privind modul în care sunt tratate sesizările privind hărțuirea sistematică și stigmatizarea medicală.

Bullying la Questfield International College, un caz care ridică probleme sistemice

Investigația redacției se bazează pe documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev care ar fi fost supus unui val continuu de bullying în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate, pe parcursul a peste opt luni, au semnalat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru a retrage copilul de la școală. În ciuda numeroaselor comunicări oficiale, nu există dovezi documentate privind luarea unor măsuri concrete sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții efective din partea conducerii sau cadrelor didactice. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, exprimat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, relevă o posibilă orientare a instituției spre evitarea confruntării directe cu problema.

Descrierea situației semnalate și lipsa intervențiilor documentate

Pe baza materialelor puse la dispoziția redacției, se arată că elevul a fost expus zilnic unor comportamente agresive, precum jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, în prezența cadrului didactic titular. Aceste acte s-ar fi desfășurat pe o perioadă extinsă, însă intervențiile instituției au rămas, în principal, la nivelul discuțiilor verbale informale, fără documentare scrisă, procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite. Familia a transmis multiple solicitări oficiale de intervenție, însă nu există dovezi că ar fi fost declanșate proceduri interne sau aplicate sancțiuni ori măsuri de consiliere psihopedagogică.

Stigmatizarea medicală ca formă de bullying agravat

Documentele și relatările indică faptul că, în mediul școlar al Questfield Pipera, copilul vizat a fost supus unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiștii consultați subliniază că astfel de practici depășesc conflictele obișnuite între elevi și se încadrează în categoria abuzului emoțional, cu impact negativ asupra percepției propriei identități și stimei de sine. Această stigmatizare medicală a fost semnalată oficial în multiple rânduri, însă răspunsurile instituției au fost, în esență, verbale și lipsite de măsuri concrete de stopare a fenomenului.

Absența unui răspuns instituțional formal și efectele asupra familiei

Din analiza corespondenței reiese că familia a solicitat constant respectarea confidențialității datelor și intervenții care să protejeze copilul, avertizând asupra riscurilor divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste implementarea unor proceduri de protecție a confidențialității, iar conform unor relatări, copilul a fost expus în mod public la presiuni din partea cadrelor didactice. Tăcerea administrativă și lipsa unor răspunsuri scrise au generat percepția unei pasivități instituționale și au contribuit la transferarea responsabilității de la școală către familie, care ar fi fost supusă, potrivit relatărilor, unor presiuni de retragere.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea fenomenului

În situații de bullying prelungit, reacția adultului și a instituției devine decisivă. Documentele analizate nu indică existența unor decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de monitorizare care să demonstreze intervenții ferme și urmărite în timp. Intervențiile menționate au fost predominant verbale, fără trasabilitate administrativă, ceea ce a facilitat perpetuarea fenomenului și consolidarea unui climat de toleranță implicită față de comportamentele agresive. Interpretarea sesizărilor ca fiind „dinamică de grup” sau „conflict minor” a dus la minimizarea gravității situației, contrar recomandărilor specialiștilor în domeniul protecției copilului.

Declarația atribuită fondatoarei și impactul asupra percepției instituționale

Un moment semnificativ al investigației îl reprezintă un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi exprimat că, în cazul în care situația nu este acceptată, familia este liberă să plece din instituție. Această declarație, conform familiei și documentelor puse la dispoziție, a fost rostită după luni de sesizări scrise și aparent fără angajamente concrete. Redacția precizează că nu analizează intențiile persoanei menționate, ci relevă efectul managerial al mesajului, care poate reflecta o cultură organizațională orientată spre evitarea conflictului. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la data publicării nu a transmis un răspuns scris.

Documentul informal și lipsa unui cadru procedural clar

Ca răspuns la sesizările familiei, conducerea școlii a furnizat un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează o discuție, dar nu conține elementele esențiale unui act administrativ: responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Din perspectivă jurnalistică, această situație indică o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale asupra climatului educațional. Lipsa unor planuri de intervenție, decizii scrise sau rapoarte de monitorizare ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului instituțional.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității privind situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în cadrul școlii. Totuși, potrivit unor relatări, aceste date au fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar copilul a fost confruntat în mod public cu întrebări referitoare la demersurile administrative. Experții consultați de redacție consideră că această expunere reprezintă o formă de presiune psihologică instituțională și un indicator al unui climat educațional nesigur pentru protecția datelor sensibile ale elevilor.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Un aspect esențial constatat este că reacția fondatoarei a intervenit abia la peste opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unei echipe juridice și a transmiterii unor notificări cu caracter legal. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unui răspuns instituțional și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea situației la nivel juridic, nu în faza inițială educațională.

Impactul psihologic documentat și reacția instituției

Un raport psihologic detaliat, atașat investigației, confirmă că expunerea prelungită la bullying a generat consecințe emoționale grave asupra copilului, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar, manifestări care depășesc conflictele obișnuite și indică un abuz emoțional repetat. În contrast, comunicarea oficială a conducerii Questfield International College, transmisă ulterior, reduce aceste situații la „interacțiuni spontane dintre copii”, exprimare care contrazice sesizările și documentele familiei și minimalizează gravitatea fenomenului.

Ulterior publicării articolului, familia a semnalat că retragerea copiilor de la școală a fost urmată de contacte informale cu alte instituții de învățământ, în care ar fi fost făcute referiri negative privind comportamentul copiilor, fără a exista dovezi scrise care să susțină aceste afirmații. Redacția a solicitat clarificări publice din partea părților vizate, subliniind importanța respectării dreptului la educație și confidențialității.

• Sesizări scrise repetate privind bullying și stigmatizare medicală
• Lipsa unor măsuri concrete și documentate de intervenție
• Declarații verbale care pot sugera presiuni de retragere
• Gestionarea informală și lipsa trasabilității administrative
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea
• Răspunsuri tardive, declanșate după implicarea juridică
• Impact psihologic confirmat prin raport clinic detaliat

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Questfield Pipera evidențiază o discrepanță între așteptările legitime ale părinților și modul în care instituția a gestionat sesizările privind bullyingul sistematic. Lipsa documentelor care să ateste măsuri concrete, răspunsuri scrise și proceduri aplicate ridică semne de întrebare asupra capacității școlii de a proteja elevii și de a asigura un mediu educațional sigur. Mai mult, răspunsurile verbale, inclusiv cele atribuite conducerii superioare, indică o posibilă orientare spre evitarea confruntării directe cu problema și o tendință de a minimaliza gravitatea situației.

În absența unor clarificări oficiale și transparente, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale ale Questfield Pipera pentru prevenirea și gestionarea bullyingului, precum și felul în care sunt respectate principiile de protecție a datelor și a demnității elevilor. Această investigație subliniază nevoia unor standarde riguroase și a unei responsabilități asumate în mod clar în cadrul instituțiilor educaționale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro